STÂRN'I, stârnesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcus, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna); a scorni. 2. Tranz. A misca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele etc. 3. Tranz. A provoca pe cineva la ceva; a îndemna, a aţâţa. 4. Refl. (Despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) A se porni, a se isca, a se dezlănţui, a izbucni. ♦ tranz. A da nastere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca. 5. Tranz. (Reg.) A născoci, a scorni, a inventa. - Et. nec.
Sursă : DEX'98 (26196)  - RACAI

A (se) stârni ≠ a (se) potoli
Sursă : Antonime (68475)  - siveco

STÂRN'I vb. v. destepta, inventa, înfuria, mânia, născoci, plăsmui, scorni, scula, ticlui, trezi.
Sursă : Sinonime (211562)  - siveco

STÂRN'I vb. 1. v. hăitui. 2. a scormoni, a scorni, (pop.) a scociorî. (~ prin pădure în căutarea vânatului.) 3. a agita, a răscoli, a ridica. (Vântul ~ praful.) 4. v. asmuţi. 5. v. instiga. 6. a aţâţa, (fig.) a scormoni, a zgândări. (Nu-i mai ~ durerea!) 7. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, (înv. si reg.) a se scociorî, (fig.) a se naste. (S-a ~ din senin o furtună.) 8. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca. (Injecţia i-a ~ o senzaţie de înviorare.) 9. a se declansa, a se dezlănţui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, (rar) a se prăvăli, (înv. si reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a sc sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a ~ un conflict.) 10. a cauza, a declansa, a determina, a dezlănţui, a genera, a isca, a naste, a pricinui, a prilejui, a produce, a pro-voca, (înv. si reg.) a scomi, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuţii furtunoase.) 11. a isca, a naste, a produce, provoca, a ridica. (Cartea a ~ numeroase controverse.) 12. v. sus-cita. 13. a (se) face, a (se) produce, a (se) provoca. (Vestea a ~ vâlvă.)
Sursă : Sinonime (211561)  - siveco

stârn'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. stârn'esc, imperf. 3 sg. stârne'a; conj. prez. 3 sg. si pl. stârne'ască
Sursă : DOR (284083)  - siveco

A STÂRN//'I ~'esc tranz. 1) (animale, păsări, frunze etc.) A face să se urnească (din locul în care se află). ~ praful. 2) (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare îndemnând la acţiuni dusmănoase; a agasa; a provoca; a incita; a zădărî; a întărâta; a aţâţa. ~ la vorbă. 3) pop. A face să se pro-ducă; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ râsul. 4) pop. A plăsmui punând în circulaţie pentru prima oară (cu rea voinţă); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.
Sursă : NODEX (354394)  - siveco

A SE STÂRN//'I pers. 3 se ~'este intranz. (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc si cu violenţă; a izbucni; a se dezlănţui; a se declansa. S-a ~it un vânt puternic. /Orig. nec.
Sursă : NODEX (354395)  - siveco